Asociatia de Locatari. S01.Ep.06 – Videochat-ul si Dumnezeu!

Se facea ca Oana isi deschidea o firma si pentru ca sediul social sa fie in aparatamentul nostru, aveam nevoie de semnaturi de la vecini.
Ce-am zis noi…. va fi doar o formalitate. Aham… nimic mai fals.

Ca de obicei, curajos din fire, am trimis-o pe Oana la inaintare.
Se duce intai la vecinul de sub noi. Fara succes. Nu era acasa.
Cum in dreapta nu ne invecinam cu nimeni si deasupra era Dumnezeu, nu a ramas decat vecinul din stanga. ( asta e vecinul ala de mi-a zis ca i-a venit miros de usturoi de la mine, prin perete, in timp ce el era in pat.)
Bate Oana increzatoare la usa si deschide Vecina.

Oana: Buna ziua. Nu cred ca ne-am cunoscut pana acum. Eu sunt vecina de langa dvs. Ne-am mutat de putin timp si nu am apucat sa ne cunoastem.
Vecina: Da.. va stiu.
Oana: Am venit cu o rugaminte la Dvs. Vrem sa ne deschidem o firma si avem nevoie de semnaturi de la vecini.
Vecina: Din pacate nu e sotul acasa.
Oana:
Pai nu e nici o problema. e ok si daca semnati Dvs.
Vecina: Nu nu… nu pot sa semnez. Eu nu pot lua decizii de genul asta fara acordul sotului.
Oana (cu gura cascata):
 Inteleg. imi puteti spune cand il gasesc acasa?
Vecina:
O sa-i zic sa treaca pe la dvs. cand ajunge. Ar trebui sa vina in cateva ore.

Descumpanita, intra in casa fara nici o semnatura. Dupa vreo cateva ore se auzi soneria. Era vecinul de langa noi.

Vecinul: Buna seara.
Oana: Buna seara.
Vecinul: Am auzit ca aveti nevoie de o semnatura sa va deschideti o firma?
Oana: Da. Nu o sa desfasuram activitatea de aici, deci nu o sa se perinde nimeni prin bloc. Vrem sa avem doar sediul social aici.
Vecinul: Inteleg.
Oana: Asta e foaia. Trebuie sa semnati…Aici.
Vecinul: Eu as semna… dar stiti…am mai avut in scara un caz de genul asta..si am avut probleme.
Oana: Ce probleme?
Vecinul: Pai il stiti pe vecinul de la parter?
Oana: Da
Vecinul: Ei..si el a venit sa stranga semnaturi…si am semnat… si si-a deschis video-chat.
Oana: Stati putin… noi ne facem o firma care se ocupa cu servicii de proiectare. Va asigur ca nu ne deshidem nici un video-chat.
Vecinul: Pai si eu ar trebui sa va cred, nu?
Oana: Da…asa ar fi frumos! Sa ma credeti si sa nu insinuati ca ma ocup cu video-chat-ul.
Vecinul: Bine.. O sa semnez..sper sa nu avem probleme.
Oana: Multumesc.

Inchise usa in urma ei si cand dadu cu ochii de mine (eu aveam un zambet pana la urechi) imi spune scurt:
– Sa nu te aud! La tineretului vecina credea ca merg cu tocuri prin casa si vin barbati noaptea la mine…si aici asta crede ca vreau sa-mi deschid video-chat! Numai tampiti!
– Nu zic nimic, doar ca incep sa intru la banuieli si eu…or sti vecinii astia ceva!….Si ma bufni rasul in hohote.

Totusi, mi-a starnit interesul cand am aflat ca vecinul de la parter are studio de video-chat.
Ca orice vecin…Am inceput sa-l urmaresc. In sensul bun al cuvantului.
Mi-a atras atentia usa dubla pe care o avea la intrare, triplata de un grilaj metalic cu lacat. Pesemne ca trebuia sa se asigure ca nu intra nimeni in casa…. sau ca nu iese nimeni din casa… ma-ntelegi?!
Rar am vazut miscare si nici zgomot nu faceau, un singur lucru totusi mi s-a parut straniu. In fiecare zi, bai dar in fiecare zi.. dadea cu tamaie la usa si umplea de miros bisericesc toata scara.
Dumnezeu stie de ce…dar pare sa functioneze. Inca nu am vazut mascatii la usa lor.

Nu fiti zgarciti. Dati si la altii: